Partidul viitorului. Un raspuns pentru Alin Fumurescu
De la Stefan Vlaston

Puțină istorie

Vara anului trecut, în toată presa românească s-a dezbătut tema apariției unui nou partid, deschis clasei de mijloc și tuturor celor dezamăgiți de vechii parteneri ai Alianței DA. 

Mulți au fost sceptici. S-au etalat argumente negative, plecând de la fatalismul românilor și făcând apoi calcule de ordin financiar.

Și totuși, ceva neașteptat s-a petrecut. Un manifest redactat de Mihail Neamțu (Crez Politic: pentru o Nouă Republică) a stârnit la finalul lunii septembrie suficientă emoție încât mii de oameni au aderat la o platformă online. Din Internet, s-a trecut apoi la organizarea de filiale pe teren. Cine a cerut acest lucru? Cred că cetățenii și nimeni altcineva. Am asistat eu însumi la câteva întâlniri în care săli umplute de oameni cereau, în proporție de 90%, nașterea unei alte formațiuni, fără rădăcini în fosta Securitate, PCR sau FSN. (Desigur, unii entuziasmați de proiect s-au retras și, din interes ori lașitate, au preferat oferta actualelor partide.)

Pe lângă structura orizontală a filialelor, există apoi pilonii doctrinari și documentele programatice pe care orice partid trebuie să le lanseze. În doar trei luni, specialiști remarcabili și de anvergură (mulți cu studii în străinătate), s-au apucat de lucru. Nu poți cere ca Noua Republică să producă ceea ce alte think-tanks n-au generat de ani buni. Au existat însă poziționări inteligente și bine argumentate pe Sănătate, IT & Comunicare, Economie și Fiscalitate, Democrație locală, etc.

Mihail Neamțu a declarat în numeroase rânduri că Noua Republică se pregătește nu doar pentru alegerile din 2012 (sau primăvara lui 2013?), ci și pentru 2014 sau 2016. Cine știe dificultatea lucrului cu oamenii într-o țară marcată de suspiciune și invidie, nu poate să spere că organizarea unui partid se va face peste noapte. Mai cu seamă că Noua Republică pare să clameze două criterii fundamentale: competență profesională și integritate.

Când politica românească e invadată de impostori și șantajiști, selecția cadrelor trebuie să fie dificilă, la fel ca și autodefinirea doctrinară într-un context în care dreapta și stânga au ajuns adesea etichete fără acoperire. Grupul Național de Inițiativă va avea sarcina să creioneze în scurt timp un Statut, un manual de comunicare, strategii de fundraising, mesaje electorale, documente de politici publice, după cum echipe de comunicatori vor trebui antrenați pentru bătălia din toamnă.

Dacă sunt oameni serioși, cei de la Noua Republică nu vor redacta texte pe genunchi, pline de promisiuni fără acoperire. România de mâine n-are nevoie de gogoşi. Oamenii așteaptă fraze adevărate, expuneri cinstite şi realiste.

Fețe noi

Eu sunt unul dintre cei care privește cu optimism dezvoltarea organizației. Partea remarcabilă este că, după câteva luni de decantări, un nucleu de oameni extraordinari s-au strâns laolaltă.

Nu sunt somități pe care presa să-i răsfețe. La Noua Republică s-au strâns economiști (precum Mihnea Vasilache, Dragoș Radu sau Bogdan Popa de la Londra), manageri (de la Valeriu Todirașcu din Republica Moldova, Caius Rapanu și Daniel Scarlat din București, Ștefan Bărgăoanu din Iași, Bogdan Damian din Galați, Cazimir Țino din Brăila sau Călin Morar din Cluj), juriști (precum Nicolae Burchel, Vlad Zamfirescu sau Cristian Șoimaru) sau tineri politicieni (dunăreanul Daniel Arfire ori sibianul Laurențiu Fufezan), arhitecți (precum Cătălin Cozma din Pitești) ori mici întreprinzători (precum Cristian Bordei din Cluj, Andrei Văcaru din Timișoara sau Alex Lupu & Octavian Ciurdariu din Arad), artiști precum Radu Cujba sau Cătălin Lazurca, organizatori înnăscuți (precum Laurențiu Theodoru sau Gabriel Cărbunaru), cercetători precum Augustin Ofițeru sau Lucian Leca, ori voluntari inimoși (precum Eduard Wagner, Dana Rainov sau Silvia Savin din Constanța)… Cu siguranță nedreptățesc aici multe alte nume!

La manifestările Noua Republică au participat și comunicatori de nivel național precum avocatul Gabriel Biriș, filologul Adrian Papahagi sau teologul Radu Preda – numărul acestor susținători urmând să crească.

În sfârșit, Mihail Neamţu are opțiuni politice ferme argumentate cu o solidă cultură umanistă. El nu priveşte lumea cu ochi de contabil sau inginer. E mult mai mult de atât. Cineva spunea că lumea ar trebui condusă de filosofi sau poeţi. Avea dreptate.

Nu doresc să fac aici propagandă, ci doar să rectific percepția celor care cred că lucrurile importante se petrec doar la televizor. Calitatea intelectuală şi morală a acestor oameni, faptul ca sunt altfel croiţi, comparativ cu politicienii activi pe scena astăzi, istoricul şi cv-urile lor, reprezintă o garanţie ca vor face, în sfârşit, o altfel de politică, îndreptată spre viitorul societăţii româneşti, nu spre buzunarele lor.

Speranță

Ştim ca mulţi oameni buni aşteaptă altceva de la politică. Pentru a vota altfel, e nevoie de opţiuni clare, de principii răspicate enunțate şi de fapte.

Scepticii se întreabă de unde vor veni şi banii, puţini de la mulţi, fără condiţionări? Internetul cucereşte astăzi lumea și reprezintă principala cale de comunicare a cetățenilor activi. Diaspora ar putea avea o contribuție la nașterea unui nou partid. Entuziasmul molipsitor poate face (vezi cazul Ron Paul din SUA) cât o bancă. Nici astea nu mai sunt sigure!

Punctele de vedere exprimate pe platforma neorepublicanilor sunt foarte diverse, ilustrând interesul de care se bucură iniţiativa. Oameni de profesii şi condiţii materiale diverse citesc şi chiar scriu, nume necunoscute publicului larg, dovadă ca vin într-adevăr de la firul ierbii, din România reală şi profundă, care n-a dispărut şi nici nu va dispare.

Aici se ascunde speranţa şi puterea oricărei democrații. În oamenii buni, care şi-au dat seama că e momentul să treacă la acţiune, cât încă viitorul nostru comun mai poate fi protejat de tagma inconştienţilor şi laşilor.

Ce urmează

Noua Republică va avea dificila sarcină de-a forma activiști capabili să explice unui public dezamăgit valorile şi principiile care o diferențiază. E vorba de faptul că Noua Republică nu vrea să se nască din păcatul originar al contractelor otrăvite. Majoritate spun sponsorilor următorul lucru: Dai banul la partid ca să te pricopseşti din contracte cu statul. Noua Republică va trebui să mizeze pe generozitatea unor oameni buni în ţara asta, care vor ști să ofere poate 10 Euro sau 100 Euro fără să pretindă altceva decât slujirea binelui comun. Ne trebuie oameni capabili să construiască o lume mai bună pentru urmaşii noştri. Să le lăsăm nu  datorii, ci  perspectiva unei societăți sănătoase și a unui Stat prosper, care să stea cu demnitate alături de familia europeană.

2012 nu este capătul de drum.

Procesul de înnoire al politicii trebuie să continue mulți ani după.

Este inacceptabil ca o ţară dăruită de Dumnezeu, să tremure de frica furtunilor externe și să rămână la coada Europei din punctul de vedere al nivelului de trai, al performanței în educaţie,  servicii medicale, al infrastructurii rutiere sau feroviare sau al eficienței industriei agricole.

Asta trebuie să înceteze. Şi nu e nici un efort prea mare pentru a schimba această stare de lucruri.