Implicare și dialog

 February 2nd, 2012  turnofftheglory

Noua Republică – Politeia

Comentez pe blogul Politeia de la început. Pentru mine a fost locul în care am rumegat mai multă politica și am obținut mai multe clarificări doctrinare decât în orice alt loc din online. Theophyle, Cetățean, UTS(tanarul de stanga) și Ștefan A. pentru mine înseamnă oameni ce mi-au fost alături în clipe grele, ce m-au sprijinit constant și le voi fi mereu recunoscator.

Dialogul constant al acestei comunități liberal-conservatoare cu Noua Republica, chiar și în contradictoriu, este binevenit.

Vă recomand calduros să citiți acest dialog pe Politeia.

Imi place critica. E buna, necesara si te tine in priza. Astfel poti evita derapajele.
Va stiu pe multi dintre voi in mediul online de multa vreme. Avem o diversitate de idei necesara si asta a facut Politeia sa aiba mii de vizitatori unici si sute de comentarii seara de seara.

Nu va inteleg insa. la marea majoritate atitudinea dintre voi, atitudinea asta usor “didactica” fata de Noua Republica si de oamenii implicati in acest proiect.

O sa va spun pe sleau. Direct, fara diplomatie, fara delicatete.

Ce ati facut voi pentru Noua Republica?

Pot parea nerecunoscator acestei minunate comunitati, dar dati-mi voie sa va spun cum arata Daniel Arfire in fiecare zi cand da la lopata pe ogorul asta. Ma trezesc la 6 dimineata. Pana la 7.30 trebuie sa refac texte, sa citesc analize, sa vad ce s-a mai zis in media, cu un ochi pe facebook si unul in Twitter. Plec la job unde ud radacina capitalismul pana la 17.00. Ajung acasa, pe la 18.00, 19.00. sau 20.00.
Pentru ca dupa job trebuie sa intalnesc oameni in carne si oase. Va citesc pe voi, ii mai citesc si pe altii. Mananc seara tarziu prima masa din zi. Adorm pe la 2-3 dimineata. dupa 3-4 cafele taranesti cu stacana. Fac asta de la sfarsitul lui septembrie.

Imaginati-va ca trebuie sa fac cel putin o sedinta saptamanala, acum am innebunit si facem doua. Trebuie sa discut cu membrii, nu doar din Galati sau Braila. Trebuie sa scriu. Iar un text nu il scoti imediat si mai am si ambitia de a-mi ilustra povestile.
Trebuie sa comunic zilnic, prin viu grai, telefonic sau mail. Merg pe jos pentru a-mi cunoaste comunitatea si cetatenii. Am strans semnaturi, am lipit afise. Am mers oriunde am putut face ceva. Ma zbat pentru vizibilitate, sa inteleg oamenii, sa ii ascult. Fac asta zilnic. De patru luni de zile.

A fi membru Noua Republica inseamna sacrificii. Enorme. Timp, bani pe care nu ii am, energie pe care o dau pana cad din picioare, nu mai am tabieturi, placeri, hobby-uri si lectura. Trag ca un nebun si sunt constient ca si altii fac asta ca mine.

Si va vad gata de a critica. Va intreb sincer, cetateneste, ati donat 1 leu catre Noua Republica? Ati contactat un coordonator local sa il intrebati daca ii trebuie o sticla cu apa, un top de hartie, un rahat de zambet si o bataie pe spate?

Ati luat o lista de semnaturi sa strangeti 10 semnaturi? 10 numai mult. Sunt online, pe pagina Noua Republica. Asteapta doar un print.

Ganditi-va ca Noua Republica a iesit in ger dupa semnaturi. Ganditi-va ca pe banii nostri, cu trenul, cu masini personale, cu resurse limitate facem ceea ce PDL, PSD si PNL nu vor face in veci. Castigam inimi. In lumea reala a transpiratiei, a ingramadelii, a neincrederii si a nevoii de a explica inca odata si inca odata de ce.

Eu va invit sa iesiti pe strada, sa discutati cu oamenii. E frumos aici sub o aula academica si sa spui “ba, numai dati in Basescu”. Cautati realitatea dincolo de placerea de a interactiona prin internet. Afara e o lume care face pipi pe principiile noastre. Politica de azi este fluida si instabila. Suntem cateva sute de nebuni si cateva mii de furiosi ce tragem la o caruta de patru luni de zile.

Vreti profesionism politic? Atunci trebuie sa ne sustineti. Puneti mana pe portofel si donati Noii Republici un leu. Caci daca vine Cetatean si Theophyle, oameni pe care ii respect si care cred eu ca impartasesc o prietenie valoroasa si imi spun “bai baieti, atentie la mine” am sa le spun, nu dragii mei atentie la noi.

Un alt adevar crud, cand 100 de oameni iti dau un like, doar doi se vor pasi pragul si se vor baga intr-o chestie serioasa. Si probabil te vei baza doar pe unul dintre ei la chestii ce implica sacrificii. ceasta e realitatea internetului.

Vreau sa vad maine, nu pe tine Theophyle, sau pe tine Cetatean, pe tine UTS sau pe tine Stefan ca va bagati. Vreau sa va vad pe voi dragi comentatori de blog ca coborati in arena. Vreau sa va vad cu sepci albastre cu copacel. Vreau sa il aud pe Stefan Bargaoanu, pe Calin Morar, pe Alex Lupu, pe Silvia Savin, pe Dana Rainov, pe Nick Burghel, pe Gabi Carbunaru, pe Mihail Stefanescu, pe Cornel Ungureanu, pe Laurentiu Teodoru, pe Andrei Vacaru, pe Tino Cazimir si zecile de prieteni si membri Noua Republica care ii cunosc personal spunand, Dane au rupt usa la apelul tau. Se implica oamenii, ne simtim sprijiniti.

Nu spun sa lasati blogul si anonimatul unui nickname. Nu va cer sa sacrificati familii, weekenduri si afaceri. Va cer sa puneti umarul la chestia asta dincolo de taste. Internetul e minunat, e liber, e frumos, dar e al naibii de inselator. Realitatea e dura. E grea. E dificila. Sa aduni oamenii de dreapta, individualisti si cu orgolii laolalta. Sa ii implici, sa ii asculti, sa razbesti e altceva decat confortul tastaturii.

Eu sunt un om real, am 33 de ani, doi copii si hotararea de a nu da inapoi. Telefonul meu e 0746159292. Ma gasiti la daniel.arfire@nouarepublica.ro. De asemenea pe skype, YM, facebook si twitter. Aratati-mi ca sunteti cetateni, ca va pasa si ca va bagati. Nu certati Noua Republica cand nu ati facut nimic pentru ea.

Va multumesc.