Interviu Mihnea Vasilache

„Cel mai tare sperie necunoscutul relativ“

Postat de Noua Republică

| 07/02/2012

“17 ani de experiență în finanțe la New York pe Wall Street și în City la Londra. Azi, consultanță strategică și financiară pentru mari companii românești. Despre eterna criză.

Reporter: Ce sperie în criza asta economică?

Mihnea Vasilache: Cel mai tare sperie necunoscutul relativ. Din toate timpurile reacția umană instinctivă în fața necunoscutului a fost retragerea, restrîngerea și otrăvirea fîntînilor. În termeni economici contemporani, acestea înseamnă declinul consumului și creșterea aversiunii la risc care duce la investiții amînate sau anulate, precum și la încetarea angajărilor marginale. Este un cerc vicios rapid și puternic. Necunoscutul însă este relativ – odată ce homo economicus a văzut cît de rău poate fi, se adaptează și își schimbă comportamentul ca atare. Asta nu înseamnă creștere economică imediată, dar înseamnă o oprire, cel puțin temporară, a scăderii. Este nevoie de o altă necunoscută mai amenințătoare pentru a intra într-o noua spirală a declinului.

Rep.: Omul și-a văzut cu adevărat prăpastia?

M.V.: Prăpastia e personală. Pentru mine cea mai apropiată viziune a fost în octombrie 2008 cînd, în urma falimentului băncii de investiții Lehman Brothers, sistemul financiar mondial părea să fi intrat într-o spirală destructivă de neoprit. Am avut viziuni cu bancomate nefuncționale, sisteme de plăți electronice blocate – imaginați-vă impactul asupra consumului, comerțului și economiei în general. Lectura ulterioară a mai multor cărți, articole și autobiografii centrate pe această temă și perioadă mi-a confirmat temerile. Am fost foarte aproape de dezastru. Acestea fiind spuse, acum sînt inoculat. Dezastrul e și el o noțiune relativă, de fapt. Cu alte cuvinte, nu există un fund al prăpastiei, cum nu există nici o culme a fericirii.

Rep.: Bolile României?

M.V.: Am vizitat, făcut afaceri, trăit și investit în aproape 50 de țări de pe toate continentele, ceea ce mi-a permis să dezvolt un bun-simț al relativității. România nu are boli exotice, unice sau incurabile. Trăim într-o perioadă tulbure care ne exacerbează simptomele și ne accentuează îndoielile de sine. Incompetența și necinstea majorității doctorilor societății întîrzie din păcate procesul de vindecare. Depinde însă numai de noi să folosim alți doctori și să ne recăpătăm încrederea. Efectul de placebo poate face miracole.

Rep.: Ce ați fura în România?

M.V.: Ce nu pot găsi în altă parte. Criteriul trebuie însă calificat de un minim de pragmatism. Se poate fura din păcate numai ce este material, transportabil sau fungibil. Roșii dobrogene, ardei și vinete oltenești, prune muscelene și cîrnați de Pleșcoi. Și pentru că, după cum știm cu toții, temelia, ca și adevărul, se găsește în sucul strugurilor, n-aș putea să mă abțin de la o Fetească Neagră de Ceptura sau poate Segarcea, o Plăvaie de Vrancea și un spumant din Crîmpoșie de Drăgășani.”

Interviu realizat de Eugen Istodor şi preluat din ediţia de mâine a săptămânalului Caţavencii.