Vina de a te fi născut, infracțiunea de a muri!

Postat de Augustin Ofiteru

| 04/02/2012

Este unul dintre cele mai supărătoare lucruri în relația cetățean român – stat, acela că cetățeanul este considerat a priori infractor și trebuie să se “dezvinovățească” la fiecare acțiune sau conversație cu Statul. Trebuie să aducă deseori diverselor apendicule administrative un cazier judiciar, deși Statul este cel care ține evidențele infracțiunilor. Hârtia respectivă este obținută la capătul unor drumuri și ore petrecute pe la ghișee, prin impunerea unei taxe cel puțin imorale. Este anormal să plătești pentru eliberarea de către Stat a unui act asupra a cărui emitere același organism are monopol. Infractor este considerat cetățeanul și când i se cere, pe lângă buletin de identitate, certificatul de naștere. În spate cu vina de a te naște pe aceste meleaguri, trebuie la 14 ani să treci printr-un catharsis administrativ și să te prezinți umil la evidența populației, unde vei fi iertat pe bază de certificat de naștere și vei obține astfel buletinul, sau mai nou cartea de identitate, pe viitor biometrică! Dacă nu ai unde locui ești iar în culpă, întrucât nu te poți prezenta legitim ca cetățean decât dacă ești fie proprietar (puțin probabil la 14 ani), fie “luat în spațiu” de către propriii părinți. Asta pentru că în mod firesc, prin logică birocratică, dacă în baza de date în dreptul numelui tău nu stă o adresă ești de bună seamă inexistent. Dacă treci de acest majorat administrativ, restul vieții tale ca membru legitim al cetății, căruia Statul mărinimos îi dă dreptul să existe oficial, te vei dezvinovăți de la acest punct obligatoriu cu buletin ȘI certificat de naștere pentru orice alt act necesar oricărui demers administrativ. În tolba de cetățean trebuie să ai mereu la îndemână o serie de unelte esențiale și arme în lupta personală de gherilă oficioasă: cazier judiciar, cazier fiscal, DOVADA că nu ai lenevit, DOVADA ca nu ai înșelat Statul, DOVADA ca nu ai furat din banii Statului, DOVADA ca nu ai încălcat legile, DOVADA că ai cotizat la cutia milei din sănătate, dar mai ales, omniprezente copii de pe DOVADA ca te-ai născut și DOVADA ca Statul ți-a consfințit oficial existența. Dragă cetățene, știi de ce ți se întâmplă toate acestea? Nu te face că nu știi, răspunsul este evident: la fiecare pas și la fiecare respirație, tu cetățene, ești un posibil infractor! Dacă ești de bună credință vei înțelege că ochiul vigilent al Statului trebuie hrănit permanent cu dovezi că nu te-ai maculat și-ți vei petrece bucuros zile întregi pe la diverse ghișee care iți vor da oportunitatea să-ți clarifici situația, să te lepezi de Satana zi de zi și să spui rugăciunea purificatoare cu buletinul și certificatul de naștere frumos “xerografiate” în mii de copii stivuite frumos ca mici icoane pe rafturile administrației. Toate acestea se întâmplă fiecăruia dintre noi pentru că logica distorsionată a asistențialismului este viciată de prezumția de vinovăție, oglinda retrovizoare a principiului perorat dar neaplicat.

Deunăzi într-un caz al unei cunoștințe avocat, trei frați au venit în fata Instanței cu un contract de mediere deja semnat și parafat, în care declarau ca sunt de acord să transfere dreptul de proprietate asupra casei bătrânești celui de al patrulea frate, acesta din urmă grav bolnav, greu deplasabil. Deși acordul exprima clar voința parților, pentru a lua act de această realitate bătrânii respectivi a trebuit să se prezinte personal în fata judecătorului, să achite taxa de timbru, pentru că altfel nu se putea lua act de voința lor, taxa care, eventual, urma sa fie returnată la sfârșitul “procesului”. Nu a fost un singur termen, instanța trebuie să aibă timp suficient să mediteze dacă oamenii au dreptul constituțional să-și înstrăineze averea. Bănuiți ce s-a întâmplat pentru faptul ca cel de al patrulea frate nu a putut să “compară” la jude la fiecare termen ci numai la unul dintre ele, cu mari eforturi și mobilizare generală din partea familiei? S-a cerut act de la INEP referitor la ultimul domiciliu. INEP = Institutul Național de Evidența Populației, Judecătorul a dorit să i se prezinte de către bătrânul bolnav DOVADA că între timp acesta nu s-a făcut vinovat de infracțiunea de a deceda!

Pe străzile vechiului ghetou evreiesc din Praga, unde te simți ca într-o poveste cu pitici, o micro-prăvălie cu suveniruri a adăpostit cândva gândurile unui ucenic vrăjitor al supra-realismului. Minuscula locuința de 16 metri pătrați păstrează urmele pașilor lui Kafka, iar din bibliotecă “Procesul” se metamorfozează brusc într-o planșă hidoasă, cât România de mare. Cât timp ne vom mai lăsa țara să ne fie “colonie penitenciară”?